Nichita Stănescu poezii – versuri celebre și mai puțin cunoscute ale poetului

Astazi ma intalnesc cu MAN Versurile vie ii mele. Calaméo - Marian Burtoi - versuri - "Doar o amintire"

In marea trecere 2. La cumpana apelor 3. La curtile dorului 4. Lauda somnului 5. Nebanuitele trepte 6. Pasii profetului 7. Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire - ,şi totuşi to rog: opreŞte, Doamne, ceasor­nicul cu care ne măsuri destrămarea.

Dincolo soarele şi grădina cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă şi aşteptaţi să vorbesc.

  1. Dating site ul Oise
  2. Femei divortate din Brașov care cauta barbati din Slatina
  3. Dating gratuit in Vendee
  4. La multi ani printesa mea by ruxy Feb 4AM Haide, spune la mulți ani camerei pentru posteritate.
  5. И причина этого могла бы показаться последнему обидной.
  6. Lucian Blaga - Poezii - nccmn1/2

Credeţi-mă, Intalnire germana, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care creştem, despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri şi înainte de toate despre marea trecere. Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea - lăsaţi-mă să umblu mut printre voi, să vă ies în cale cu ochii închişi.

Când eram copil mă jucam cu tine şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, şi fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape. Între răsăritul de soare şi-apusul de soare sunt numai tină Astazi ma intalnesc cu MAN Versurile vie ii mele rană.

În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viaţa, mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti, din Astazi ma intalnesc cu MAN Versurile vie ii mele ori din poveste mi-ai vorbi.

Marian Burtoi - versuri - "Doar o amintire"

În spinii de-aci, arată-te, Doamne, să ştiu ce-aştepţi de la mine. Să prind din văzduh suliţa veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?

Astazi ma intalnesc cu MAN Versurile vie ii mele

Ori nu doreşti nimic? Eşti muta, neclintita identitate rotunjit în sine a este anu ceri nimic.

C ă și foto: Nicoleta Cimpoae Tehnoredactare computerizat 1 doar o amintire Multă vreme, poeziile au fost numai ale sufletului meu. Le-am dăruit apoi lumii, cu mare drag, unele dintre ele după zeci de ani de la naşterea lor, pentru a oferi o picătură de suflet tuturor celor care înţeleg viaţa şi, implicit, dragostea asemenea mie.

Nici măcar rugăciunea mea. Iată, stelele intră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeţi. Iată, e noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac.

Tu și eu❤✋

Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o laşi în drum. Cerul se dăruieşte apelor de jos. Cu ochi cuminţi dobitoace în trecere îşi privesc fără de spaimă umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagă poveste. Nimic nu vrea să fie altfel decât este.

Numai sângele meu strigă prin păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. Poate a pierit subt stânci.

Nichita Stănescu poezii – versuri celebre și mai puțin cunoscute ale poetului

Poate s-a cufundat în pământ. În zadar i-aştept veştile, numai peşteri răsună, pâraie se cer în adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi linişte, cât de bine s-ar auzi ciuta călcând prin moarte.

Astazi ma intalnesc cu MAN Versurile vie ii mele

Tot mai departe şovăi pe drum ­- şi, ca un ucigaş ce-astupă cu năframa o gură învinsă, închid cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna să tacă, să tacă.

Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos, sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri: mari paseri negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii ­- trebuie să to apropii de ele cântând. Vino - încet.

Astazi ma intalnesc cu MAN Versurile vie ii mele

Mi-aduc aminte de ochii tăi verzi ca mura necoaptă şi de meşteşugul blând cu care zugrăveai om de scrisori foarte cautat sinonim atât de fragezi parcă veneau de-a dreptul din lună. Erai prieten cu toate minunile.

O fată ţi-a venit în ogradă să-ţi zică: Spune-mi, spune-mi, cum s-a născut pruncul Isus fără tată?

  • Caut baiat din murgeni
  • A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
  • Nichita Stănescu Poezii - Versuri Emoționante Scrise De Nichita Stănescu | Libertatea

Într-o icoană-nchipuită de tine i-ai arătat în aur şi-n albastru ceresc: Astfel stat-a Maria-n genunchi, cu ciocul întins peste ea o pasăre, plutind, a scuturat o floare. Ce-a mai venit se poate-asemăna numai c-un vis. Din pulberea de floare cernută peste tânărul ei trup fecioara Maria a legat rod ca un pom. Nu semăna cu-această abia şoptită poveste inima ta? Erai numai om, şi totuşi când ai murit s-a adunat mult norod în pragul tău, crezând că fără veste te vei ridica la cer şi vei înălţa cu tine satul şi părnântul.

Sufletul îmi cade în adânc alunecând ca un inel dintr-un deget slăbit de boală. Vino sfârşit, aşterne cenuşă pe lucruri.

Nici o cărare nu mai e lungă, nici o chemare nu mă alungă. Vino sfârşit. Pe coate încă o dată mă mai ridic o şchioapă de la pământ şi ascult. Apă bate-ntr-un ţărm. Altceva nimic, nimic, nimic.

La multi ani printesa mea

Înconjurat de lucruri bătrâne acoperite cu muşchi din zilele facerii, în seara cu cei şapte sori negri cari aduc întunericul bun, ar trebui să fiu multumit. Linişte este destulă în cercul ce ţine laolaltă doagele bolţii.

Mi-e dor de tine acum.

Dar mi-aduc aminte de vremea când încă nu eram, ca de-o copilărie depărtată, şi-mi pare-aşa de rău că n-am rămas în ţara fără de nume. Şi iarăşi îmi zic: nici o larmă nu fac stelele-n cer. Da, ar trebui să fiu mulţumit. Vreau să-mi dau sufletul deodată cu şerpii striviţi în zori de ciomegele ciobanilor.

Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei? Viaţa mea a fost tot ce vrei, câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot - ce se certa cu cerul. Azi tac aici, şi golul mormântului îmi sună în urechi ca o talangă de lut. Aştept în prag răcoarea sfârşitului.

Astazi ma intalnesc cu MAN Versurile vie ii mele

Mai este mult? Vino, tinere, ia ţărnă un pumn şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin. Botează-mă cu pământ.

Umbra lumii îmi trece peste inimă. Ochii mi se deschid umezi, şi sunt împăcat ca fântânile din imperiul lutului. Trecătorule, oricine-ai fi, ridică şi tu peste mine mâna ta dreaptă. Astăzi n-o să mai cert nici o fiinţă, nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.